Ei bine, aceasta este generatia in care cred! Liceenii care semneaza aceasta scrisoare m-au impresionat prin stil si prin faptul ca au emis opinii ponderate, nu impulsive. Bravo, mai, fratilor, sper ca toti profii criticati in aceasta scrisoare sa inteleaga cat de mult gresesc ca nu isi apropie niste elevi minunati ca voi!
Liviu Alexa
„Domnule Alexa,
Suntem un grup de elevi din Liceul Teoretic ,,Avram Iancu” – inchisoarea de elita si am vrea sa prezentam crudul adevar despre o zi de scoala din invatamantul romanesc. Intr-o societate care ar trebui sa formeze un elev pentru a duce mai departe valorile acesteia s-a format o discrepanta si o rivalitate intre ceea ce isi doresc elevii sa creeze si mentalitatea inchisa a unor profesori.
Nici noi nu suntem ,,usa de biserica”, ceea ce este un lucru normal pentru niste adolescenti, insa problema principala este neintelegerea.
In liceul nostru, portile, odata deschise la ora 8 dimineata dupa ce toti elevii s-au asezat in banci, se inchid pana la ora 1. Pana atunci, sansele sa iesi din scoala, sunt surprinzator de mici. Incepe ora de chimie, cu doamna profesoara Simona Stanciu. Ai intaziat, este ora 8 si 3 minute si nu te incumeti sa bati la usa, pentru ca stii ca urmeaza o poveste care te va face sa te simti prost in fata colegilor, iar mai apoi sa fii dat afara.
Colegii tai asculta timp de 40 de minute povesti de succes ale altor elevi, descrieri ale rechizitelor si imbracamintii neadecvate ale altora, diferite istorisiri care nu au legatura cu materia, incheind cu faptul ca ne vom regasi pe ,,lista picatilor” la medicina (desi sunt destul de multi elevi care nu dau la aceasta facultate).
Inainte sa sune clopotelul de pauza, incepe lectia care va tine probabil pana la inceperea orei urmatoare.
In orele in care se preda, materia este strict teoretica, fara exercitii sau probleme. Atunci cand ne vedem testele avem impresia ca sunt subiectele altei clase: materie nepredata. Nu dorim sa fim intelesi gresit, nu avem pretentia la note de 9 si de 10, insa o nota proasta ar trebui sa fie pe ceea ce nu stim, nu pe ceea ce nu a fost predat sau explicat.
Dupa o pauza compromisa, incepe o a doua ora. Domnul profesor Ilie Diaconu intra plin de energie in clasa, de parca ar fi cea mai buna zi din viata lui. Odata cu replica ,,apasa pe intrerupator” parca se face lumina si in mintea noastra si simtim entuziasmul de a participa la ora de matematica.
Fiecare cuvant trece prin prisma emotiilor profesorului pana sa ajunga la noi pe foaie si in minte. Oricat de grea ar fi materia, nu credem ca exista elev care sa o urasca si pe care sa nu il impresioneze pasiunea si dedicatia domnului profesor pentru invatamant. Avem nevoie de mult mai multi dascali ca dumnealui.
Urmeaza ora de geografie, tot entuziasmul ti se scurge, datorita atitudinii devastatoare a doamnei profesoare Oltean Cristina.
In ciuda profilului nostru, dictarile interminabile si detaliile nesemnificative sunt la ordinea zilei. Sa nu mai vorbim de testele neanuntate si mult prea complexe care iti distrug si ultima dorinta de a-ti imbogati cunostintele generale in legatura cu geografia. In antiteza, il avem de domnul Silaghi Gheorghe. Acesta intelege pozitia materiei pe care o preda si nu ne obliga sa retinem detalii nesemnificative pentru viitorul nostru, ci dimpotriva, vrea sa ne implice intr-un mod activ in ora sa, in discutii si sa ne deschida ochii asupra unor aspecte sociale importante.
Trecem la seria celorlalte materii umaniste predate de doamna profesoara Delia Coada. De cand am inceput clasa a IX-a avem o dorinta arzatoare sa ii cunoastem cainele (care si-a schimbat numele pe parcursul timpului). In schimb nu prezentam nici o urma de interes asupra materiei dumneaei. Oricare ar fi aceasta este neinteleasa, nu se axeaza pe aspecte generale care ne-ar putea atrage. Aici este si problema structurii programei, care in loc sa iti deschida noi orizonturi, iti aglomereaza creierul cu notiuni pe care oricum o sa le uiti.
De asemenea, modul de evaluare al doamnei profesoare ridica semne de intrebare. Uneori pierde lucrari de control si trece note ,,din burta”, de cele mai multe ori mici si nejustificate.
O prezenta placuta si importanta este domnisoara Dragolea Diana, profesoara de engleza. Tanara si plina de interes, isi preda foarte bine materia, incercand sa ii aduca pe toti la acelasi nivel – ii ajuta si pe cei care nu se descurca asa bine. Notele sunt date pe merit si te fac sa iti dai seama de adevaratul nivel al cunostintelor. Aceasta organizeaza si activitati, discutii care iti dezvolta abilitatile de comunicare si socializare.
In timpul zilei te poti intalni cu doamnele director, personaje antagonice. Doamna director Alina Negru este o prezenta rece, te priveste cu un aer de superioritate dus la extrem, nici macar nu te saluta cand trece pe langa tine. Nu ia in considerare parerile elevilor, le ignora opiniile. Ca de exemplu, a declarat ca implementarea uniformelor a fost sustinuta de elevi, desi opiniilor lor au fost cerute ,,doar consultativ”. Nu s-a tinut cont nici de dorinta si de posibilitatile financiare ale parintilor. Pe de alta parte, domnisoara director adjunct Liliana Sabo, este mereu zambareata, gata sa sara in ajutorul elevilor, oricare ar fi problema lor.
In concluzie, noi ne-am dori sa accentuam ca dorinta de a invata inca mai exista la multi dintre elevi. Insa este absolut necesar ca atat profesorii, cat si elevii, sa treaca peste niste bariere, pentru a putea construi un viitor promitator Romaniei”.